the voice of temptation

we loved each other like two high flames

in linnen of the wind

each of us was a wing for the same bird …

that would make a bird with only one wing? …

but, a third wing? … said the voice of temptation …

we did not know if we have a name, we had no plans, thoughts or fears

we kissed not only with lips, we kissed with all the fingertips

we kissed with breathing, his eyes, even when

we kept her eyes closed for so much light

we kissed with the soul,  we were two spots of color soluble

only one  to another …

today, echo by echo bringing the wind

on the forehead  of the petrified quadrant

we relive it,  as a time ago, … just enough

a spark …

but the voice of temptation, then .. us he overcame, – dampy traces,  the soles dampy

the spark… goes off

 

ci amavamo come due fiamme alte

nelle lenzuola del vento

ognuno di noi era un’ala dello stesso uccello …

e che farebbe un uccello con un’ala sola? …

ma con un terzo? … disse la voce della tentazione …

non sapevamo se abbiamo un nome, non avevamo dei progetti, pensieri o paure

ci baciavamo non solo con le labbra e ci baciavamo con tutti i polpastrelli

ci baciavamo con  la respirazione, con lo sguardo, anche quando

tenevamo gli occhi chiusi per così troppa luce

ci baciavamo con l’anima, eravamo due macchie di colori solubili

solo una nell’altra …

oggi, eco all’eco sta portando il vento

sulla fronte del quadrante impietrito

per riviverlo come una volta … basterebbe solo

una scintilla …

ma, la voce della tentazione, che allora  ci ha sconfitto, – macchie d’umidità, piedi umidi

l’ha spegnerà

ne iubeam ca două vâlvătăi înalte

în aşternuturile vântului

fiecare eram aripă aceleiaşi păsări…

şi ce-ar face o pasăre cu o singură aripă?…

dar cu o a treia?… fu glasul ispitei…

nu ştiam dacă avem un nume, nu aveam proiecte, gânduri şi nici temeri

nu ne sărutam doar cu buzele şi cu toate buricele degetelor

ne sărutam cu respiraţia, cu privirea, chiar şi atunci când

ţineam ochii închişi de atâta lumină

ne sărutam cu sufletul, eram două pete de culori solubile

doar una celeilalte…

astăzi, ecou la ecou aduce vântul

pe fruntea împietrită a cadranului

să retrăim aidoma… ar fi de ajuns doar

o scânteie…

dar glasul acela al ispitei atunci… ne-a învins,  – jilave urme, jilave tălpi

o stinge