rain of chocolate / pioggia di cioccolato / ploaia de ciocolată

.

.

this morning, „the day” it climb on cocoa trees,

directly from the trunk, the leaves – delusions… grow heady  …

flings sky over town brown powder, finer –

you choose an edge of town, you take position of longing and wait imminent the other day

.

wait the love, you do not even realize…  when it happens

as though was here before you,  – the rest of what you live

is just …echo by echo by echo …

.

not possible to love without you leave a wound in leather of echo

.

„the day”, thence from trees, reached the peak,

do scratching the your body-stalk … increasing becoming transparent

sign that … it’s been …

the eyelid… bury – unearths every oblivion

– Just remember by excellence, only non-love, the empty…

.

the powder becomes dense… and the body they dress in chocolate

milk of clouds  (above the hunkering waves and… dusted brown),

shows you the path to your self, to home, to the day when

love will recompose you… atom by atom

………………………………………….. ………..

.

all these things lined up here seems irony towards

indescribable joy of being

even at the edge of town, as the world,  where wounds

never recover …

.

.

stamattina, il giorno… si è arrampicato sugli alberi di cacao,

direttamente dal tronco, le foglie – deliri, crescono inebrianti …

il cielo butta con polvere marrone sopra la città

tu scegli una delle periferie di città, prendi la posizione di nostalgia,  aspettando altro giorno imminente

.

attendi l’amore, non ti rendi nemmeno conto, quando succede

come se lei… fosse qui prima di te, – e poi il resto che vivi

E’ solo echo dell’ echo dell’ echo

.

non è possibile amare senza lasciarti una ferita nel guscio dell’eco

.

il giorno,  là dagli alberi, arrivato ​​in cima,

graffia il tuo corpo-tronco … diventando sempre più trasparente

segno che … è passato di qui …

la palpebra che seppellisce – dissotterra  l’oblio

– per eccellenza ci ricordiamo solo non-amore, il vuoto …

.

polvere marrone diventa densa,  il corpo ti si veste

nel cioccolato

nuvole di latte (sopra le onde nascosto in polvere marrone)

mostra il percorso verso il tuo sè, verso casa, e il giorno in cui

l’amore… ti ricomporre atomo per atomo

………………………………………….. ………..

.

tutte queste cose allineate qui sembrano ironiche rispetto a

l’indescrivibile gioia di essere

Pure qui, ai margini della città, come del mondo, dove

le ferite non si riprendono mai …

.

 

.

în dimineaţa aceasta ziua se urcă în arbori de cacao,

direct din trunchi, frunzele-amăgiri cresc impetuos…

cerul azvârle peste oraş pudră brună, fină –

tu alegi o margine de oraş, iei poziţia de dor şi aştepţi iminenta zi

.

aştepţi iubirea, nici nu-ţi dai seama când se întâmplă

ca şi cum era aici înaintea ta,  –  restul din ceea ce trăieşti apoi

este doar ecoul la ecou la eou…

.

nu-i posibil să iubeşti fără să-ţi lase o rană vie în coaja ecoului

.

ziua, de acolo din arbori, ajunsă în vârf,

îţi scrijeleşte trupul-tulpină …din ce în ce transparentă

semn că …a trecut…

pleoapa îngroapă-dezgroapă uitările

– prin excelenţă ţinem minte doar neiubirea, golul…

.

pudra brună devine densă, trupul ţi se îmbracă

în ciocolată

laptele norilor,  pitiţi deasupra undelor pudrate brun,

îţi arată calea spre sinele tău, spre acasă, spre ziua când

iubirea te va recompune atom cu atom

…………………………………………………….

.

toate aceste cuvinte înşiruite aici par ironice faţă de

indescriptibila bucurie lină de a fi

chiar şi la această margine de oraş, ca de lume, unde rănile

nu se vindecă niciodată…

.

.