appearances … / apparenze … / aparenţe…

.

.

Photo by  www.laurenadamsart.com

.

glided graphite hissing in veins

on my inside… someone writes untranslatable poem

the future, some kind of monster, absorbs all

quicksand around, implosion

I suspect me… that I would be a breeze and any breeze

is dreaming storm

.

although only I’m one… in this room to rent

already seems agglomerated and

I give me out

.

I go through  irreconcilable statuses

graphite, imminent exhausted, has no idea about economics

and the from within is a huge room… called the past

romanticism of the sky  seems ironic

only the sleep could give me the illusion of a possible world

this, …that besiege me, already I look at it from the position of

statue obstinate

freezing the unique and the last smile

.

this statuses contrary…  crawl  back the shadow into my body, although

the graphite… for someone else wrote the poem

.

.

scivola grafite sibilando nelle vene

dentro di me … qualcuno scrive una poesia intraducibile

il futuro, una specie di mostro, assorbe tutto

sabbie mobili in giro, implosione

ho il sospetto che io sarei una brezza e ogni brezza

si sta sognando una tempesta

.

anche se sono solo in questa stanza in affitto

sento già affollato e

mi do fuori

.

sto attraversando stati d’animo inconciliabile

la grafite, imminente esausto, non ha idea d’economia

e quel dentro,  c’è una camera enorme chiamata il passato

.

il romanticismo del cielo mi sembra ironico

e soltanto il sonno può darmi l’illusione di un mondo possibile

questo, che mi sta assediando, già l’ha guardo in una posizione

di statua ostinata

congelando l’ultimo, l’unico sorriso

.

questi stati d’animo mi stanno trascinando l’ombra indietro nel corpo anche se

la grafite per qualcun altro ha scritto il poema

.

.

lunecă şuierând grafitul în vene

pe dinăuntrul meu cineva scrie un poem intraductibil

viitorul, un fel de monstru, absoarbe totul

nisipuri mişcătoare preajma, implozie

ajung să mă bănui că aş fi o adiere şi orice adiere

se visează furtună

.

deşi singur în camera aceasta cu chirie

deja îmi pare aglomerată şi

mă dau afară

.

parcurg stări ireconciliabile

grafitul, iminent epuizabil, n-are habar despre economie

iar dinlăuntrul acela…  este o sală imensă numită trecut

.

romantismul cerului îmi pare ironic

doar somnul îmi mai poate da iluzia unei lumi posibile

aceasta, care mă asediază, deja o privesc din postura de

statuie îndărătnică

îngheţând ultimul, unicul surâs

.

stările acestea contrarii îmi târâie umbra înapoi în trup deşi

grafitul altcuiva îi scria poemul

.