intero giorno… / all day… / întreaga zi…

le stagioni si succedono in un giorno,

la mattina è primavera, solo con un sorriso,

anche nello specchio non terso da tanto tempo

il mattino è un abbraccio assente, immaginario, fugace,

il mattino è un gesto a gioco con il primo raggio aprendo la finestra

e a volte fa freddo … più freddo che fuori …

il mattino è quando le promesse sono tonde come una mammella

e nessuna mano non ha ancora imparato la mungitura …

le mandrie scivolano troppo in fretta tra le stelle già spente

il pomeriggio si cuoce con gli lavori, la creazione, il dono …

e il dono non dovrà essere solo respirarare

Il pomeriggio è il cuore del fuoco, l’amore è cieco, vola

fuori del crepuscolo, seme di una nostalgia di casa

dovrà trovarti su un campo sotto l’ombra di un albero, speso l’unico…

e viene, e viene il crepuscolo dolce come un sacerdote

e t’insegna cosa ti sei perso non-amando il proprio io – misura

ti ricorda che l’eternità è di un momento e lo hai avuto, è stato sufficiente a chiudere gli occhi

davanti alle cose

la sera e una sposa

che ti sta tentando con il velo delle palpebre, con l’odore di terra,

la sera non ti è permesso di parlare se  ami, lasciala a tradurre a lei

quello che non sarai mai in grado di dire

La notte è una lacrima su una guancia non vista mai dalli specchi

La notte è mistero sgusciato solo per quelli presi dal mondo come pazzi, eh … poeti,

La notte e un’ode a chi sa darsi bruciare di tutto

La notte concepisce … un altro giorno

e tutto il giorno (anno) è dedicato al Creatore

ala vita …

suced seasons in one day

I spring morning, a smile that only

and we are not deleted old mirror

morning her a hug absent, imaginary, fleeting

morning’s first beam gesture game you open the window

and he sometimes cold … colder than outside …

morning, and when promises are round like an udder

and no hand has not yet learned milking …

herds slipping off too quickly among the stars already

afternoon bake works, creation, gift …

and only but not only breathe

Afternoon is the core of fire, love is blind-soar

them out of kernel afternoon dusk, a home with longing,

will have to be on a field in the shadow often lonely tree

and coming, and coming twilight gentle as a priest

and teaches you what you missed on your own I love deziubind as

reminds him that eternity a moment and you had, was enough to close your eyes

before things

The evening dresses

tempts to veil pleapei with smell of earth,

evening not permitted to vorbşti if you love her, let her to translate

what you never ever be able to say

Night is a tear on a cheek unseen mirrors the one

mystery night is just the shell take the world as crazy, huh … poets,

night’s ode to those who know how to give themselves burnt

night he conceives it … another day

and the whole day (year) is dedicated for the Creator

for life …

anotimpurile se suced într-o zi

dimineaţa-i primăvară, doar c-un surâs

fie şi-n oglinda neştearsă demult

dimineaţă-i într-o îmbrăţişare absentă, închipuită, fugară

dimineaţă-i un gest cu jocul razei dintâi când deschizi fereastra

şi-i frig uneori …mai frig ca afară…

dimineaţă-i când promisiunile sunt rotunde ca un uger

şi nicio mână încă n-a deprins mulsul…

cirezile lunecând prea iute printre stelele stinse deja

amiaza se coace prin fapta, creaţia, darul…

şi singurul dar să nu fie doar că respiri

amiaza este miezul focului, iubirea oarbă se-avântă

amiaza-i departe de sâmburele înserării, de un acasă cu dor,

va trebui să te afle pe un ogor sub umbra deseori singurului arbore

şi vine, şi vine amurgul blând ca un sacerdot

şi te-nvaţă ce-ai pierdut în iubire deziubind propriul tău eu măsură

îţi aminteşte că veşnicia-i o clipă şi-ai avut-o, era de ajuns să închizi ochii

înaintea lucrurilor

seara este mireasa

te ispiteşte cu voalul pleapei, cu mirosul ei de pământ,

seara nu-ţi este îngăduit să vorbşti dacă iubeşti, las-o pe ea să traducă

ceea ce tu n-ai să fii în stare vreodată să spui

noaptea este o lacrimă pe-un obraz nevăzut de oglinzile celui singur

noaptea este misterul dezghiocat doar celor luaţi de lume drept nebuni, hm… poeţi,

noaptea-i oda celor care ştiu să se dea pe sine ardere de tot

noaptea se zămisleşte o …altă zi

şi întreaga zi, (an) să fie închinată Creatorului,

vieţii…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s