Poesia d’amore Poem of love Poem de dragoste

Avevo una gran nostalgia di scrivere una poesia d’amore

e ho pensato a lei…

Ho chiuso gli occhi, per ricordare il suo volto,

cosi com’è stato l’ultima volta …

dopo che li aprii, infatti, solo battei le palpebre, lei, viva,

con i gesti, con l’odore della sua carne, il suo sguardo verbo …

mi sosteneva l’ombra

po’  più alto di quello che sapevo – una sorta di levitazione, sai …!

– e come faccio di scrivere adesso …?

.

I had a great yearning to write a love poem

and I thought about she

I closed my eyes, I can not remember his face,

as it was last time …

after we opened, or just clip she

living with gestures, smell the meat on verb …

I kept shadow

somewhat higher than I knew – a kind of levitation, you know? …

– How to stop writing now …?

.

mi-era tare dor să scriu un poem de dragoste

şi mă gândeam la ea

am închis ochii, să-mi pot aduce aminte chipul,

aşa cum era ultima dată…

după ce i-am deschis, adică doar clipisem, ea

vie, cu gestică, mirosul cărnii, privire verb…

îmi ţinea umbra

ceva mai sus decât o ştiam – un fel de levitaţie, înţelegeţi?…

– cum să mai scriu acum…?!