Agonia / Agony / Agonie

vivo in un acquario gigante, ecco il cielo …

intorno a me quel silenzio assordante, ronzio e menzogna, mentire, mentire

con il loro benessere finta questi pesci a poco a poco:

un tropo gran pesce

un gran pesce

pesce ordinario …

un piccolo pesce

un tropo piccolo pesce

vivo in una rete di un pescatore, perché sono, nato in essa

pescatore è pigro, così pigro

non alza, ad inferno, fuori questa sua rete…

 

vivo i sublimi: toni falsi lodando istinti

suoni continue esortando i gesti marziali

esortando gesti lascivi, l’amore che è a sonaglio e fruscio nella musica di registratori di cassa

e le parole sono tutti marcate con un codice a barre

poesia creata da loro

vale il sangue di un pesce molto piccolo nella bocca di un piccolo pesce in bocca 

ad un pesce normale nella bocca di un gran pesce in una bocca molto gran pesce

con la bocca marcia

rete di pescatore marcia, qui cado, non darmi la mano, lasciami …

e al di là dalla rete nativa mi sento

perso

I live in a giant aquarium, here is the sky …

around me the silence deafening buzz and lie, lie, lie

with their welfare pretend these fish gradually

a verry  big fish

a big fish

ordinary fish …

a small fish

a verry small fish

I live in a fisherman’s net, because they are born live in it

fisherman is lazy, so lazy

Does not raise such hell out of this its network …

live the sublime tones false praising instincts

sounds continuously urging martial gestures

urging lewd gestures, the love that is to rattle and rustling in the music of cash registers

and the words are all marked with a bar code

poetry created by them

that the blood of a tiny fish in the mouth of a small fish in mouth

a normal fish in the mouth of a big fish in a very large mouth fish mouth gear

network gear fisherman, here I fall, I do not by the hand, let me …

and beyond the native network I feel

lost

trăiesc într-un acvariu uriaş, iată cerul…

în jurul meu tăceri ce zumzăie asurzitor şi mint, mint, mint

cu prefăcuta lor bunăstare aceşti peşti graduali

un peşte foarte mare

un peşte mare

un peşte banal…

un peşte mic

un peşte foarte mic

trăiesc într-o plasă de pescar fiindcă sunt, sunt născut direct în ea

pescarul este leneş, atât de leneş

nu scoate naibii odată plasa lui…

trăiesc sublim, falsul nuanţelor elogiind instincte

sunete îndemnând continuu la gesturi marţiale

gesturi îndemnând lasciv, cu iubiri care zornăie şi foşneşc în ritmul muzicii caselor de marcat

iar cuvintele toate sunt însemnate cu un cod de bare

poezia creată din ele

valorează sângele unui peşte foarte mic în gura unui peşte mic în gura

unui peşte banal în gura unui peşte mare în gura unui peşte foarte mare cu gura putredă

plasa pescarului putredă, iată-mă, cad, nu mă ţine de mână, lasă-mă…

şi dincolo de plasa nativă mă simt

pierdut

.