vis desluşit…

sufletul nopţii răsuflă parfum de temeri
cu rădăcini în amintiri fără stăpân
mai multe vietăţi ca ziua poţi să numeri
– şi pentru asta lesne visul mi-l amân

şi mă cobor în arealul cvasi-sferic
de ne-nţeleasă mirare şi frică devin mai mic
ajuns aici aş crede că-n ditai întuneric
e oarbă Moartea şi nu ia nimic…

sau tot ce ziua ea culege-n gheare
depune pe acest tărâm de nelumină
iar c-am putut păşi aici nu e o întâmplare
nici premiu la un merit, nici plata la vreo vină

e doar descoperire când încercat de chin
să înţeleg unde-i viaţa vie şi plenară
în starea de vis, în visul însuşi? – ţin
iată, să sparg o îndoială – sau… e afară?

în coaja nopţii ziua-i concepută
din ea se naşte după ce-o poartă-n pântec,
cu spirale nevăzute, aşa e începută
pe linii de portativ al unicului cântec

în vraja adormirii închipuita pace
păstaia de miracol a plesnit
un firicel de rază creşte, se preface
în Soare nou. Astfel visu-i desluşit:

realul e-o proiecţie a ceva
creat în taină, gând ori gest oniric
lumina este cântec şi viaţa-i tot aşa
Universul în esenţă-i liric

tărâmul zilei şi cu cel al nopţii împart
întregul scufundat în aparenţă
care în infinite cioburi este spart
şi se expand’apoi în abundenţă

ai zice că-n secundă încape
o zi şi-o noapte, o lună sau
un an, o eră… Totu-i aici aproape.
– fiind acestea pot lesne visul să-l reiau…

Anunțuri

2 gânduri despre „vis desluşit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s