ultimul autobuz în noapte

pulberi fine se preling din cerul oxidat,

înserarea ar părea că vine mai devreme la unii, sau ei

au nimerit din greşeală în miezu-i… cine ştie…

 

o adiere subţire, subţire de parfum,

cum era odinioară detergentul…

aduce dinr-un plan suprapus proiecţia unei după-amiezi

 

aceea…

 

mă duc la prima întâlnire:  ea – hologramă generică,

îmbrăţişată de mult mai multe ori de cât ştia, gândul

temerar şi firesc, nu ca mine timid, stângaci, susceptibil…

 

emoţia  egoistă o sorbea deodată,

lăsându-mi doar intenţia

– pe care o păstrez şi acum intactă…

 

în seara aceasta aici

din pulberile miracol, incerc să des-zidesc Ană  ascunsă demult

în piatra-peste-piatră unui vis ce se voia fără de cusur, tinereţea…

 

gestul rămâne în aer, înţelenit pasul, ochiul şi respiraţia până ce…

 

un claxon sparge prezentul în mii de fragmente,

mii de alte trupuri necunoscute care ţâşnesc pe contul lor ţintind un mâine trecut

confuz, urc în autobuzul de noapte, ultimul… şi lunecăm cu totul spre Orion

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s