ţin o mână întinsă

un mouse, un geam şi-o criză majoră de… sinceritate

nu seceta doare, nici atâtea abuzuri, nici

declinul unei societăţi făţarnice, feudale, cu anarhişti la putere…

schelălăie eul de foame

de importanţă, like-ul supliment alimentar vital şi

alcool pur, dezinfectant pentru

viaţă optimistă şi comodă aparent – norma normalului

e redefinită virtual

facem parte dintr-o reţea (pescuim nimicul intact) unde nu noi suntem noduri

ci găuri – ne privim doar cu găvanele, ochii ne sunt

într-o realitate precară: acelaşi decor cotidian şi în consecinţă banal

împărţim vorbe, rareori şi cuvinte, multe-multe poze în ipostaze cruciale…

lumea a devenit o mână comună întinsă

după un strop de iubire: uite, exist, nu ştiai!… dă-mi un like, hai…

un sâmbure de artist ţine fiecare în păstaia bietei sale alcătuiri, ne exploatat

pământu-i o simeză totală

şoareci comuni ronţăie clipa: şi cine apucă  să împlinească marea operă?

închinată zadarului – de fapt cui îi pasă

suferim uniform, compact, de aceeaşi absenţă

ne dăm pe la tâmple cu amăgiri de lux, mereu proaspete, deşi neschimbate,

deziubim fărâma de bucurie, nimeni nu strigă: te ştiu…

şi ţi-aş atinge cu buza pleoapa ta umedă… pare vie…

genunchiul e dârz şi împietrit

de când se stă doar semeţ înaintea icoanei – de regulă o oglindă…

hămesiţi după like-uri uscate şi sterpe, însetaţi de un eu dat naibii de bun

atât ne-a rămas, un mouse  şi-un geam

şi blestemul cel mai temut: cădea-ţi-ar netul… ptiu, server-fereşte…

ne batem între noi în casa-wireless-izată, cine să ia flux major

dragă, a venit mama, deschide (acum şi-a găsit…)

reţeaua e slabă şi cade frecvent, pierd din vedere moment oportun

pe web se dă, iată, despre mine ceva, e secunda mea de importanţă

deja a plecat, sun-o şi zi-i să treacă oricând dar nu când…

ce spui, a murit luna trecută…! habar… păi pe net nu se dă funeralii

de unde să fi ştiut

a trecut ăla mic într-a doua… ţi-ai luat o eşarfă nouă… o plombă

e ofertă la colţ, cad tencuieli de pe faţada blocului… uşa-i blocată

sunt imun: am mouse, un geam cu vitraliu mobil şi un Lan integrat

search: secunda mea, daţi-mi secunda vă rog, vă implor, vă conjur – e la spam

deja…?

plăteşte netul dragă, ia-mi sânge, bani nu mai am de un veac

fă ceva, vinde-te goală pe net, se câştigă

fatiţa are roşu în gât, bătrânul un dor de infinit,

e cutremur? – taman acum vine şi ăsta, politicienii… fir-ar

salvez doar un laptop, din tot ce am cu atât ies afară unde

o lume totală fiecare c-un laptop pe braţe, dă like continuu…

serverul merge, suntem fericiţi, într-o ipostază bizară, stai, o filmez:

din molozul măreţ iese un mouse

oraşul reanaşte cu numai un click

noi suntem cei ce ronţăie clipa, şoareci impetuoşi şi eminamente cuminţi

calamităţi au mai fost, dezastre minore, apocalips înseamnă totuşi progres

trecutul e recycle-bin-ul lui azi, mâine e un concept învechit, acum uite:

ţin o mână întinsă, căuşul palmei e flămând şi adânc – te implor

un strop de iubire, uite, exist, dă-mi un like

şi-atât

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s