alb-nechemat

ca un cuţit în spate port înfiptă o privire veche –

prin ea, un hublou prelins, se rătăcesc de mine faptele

şi nimeni nu mi-a spus  că un fir de păr alb se luptă mai tare cu lama

decât unul negru, a trebuit să trec şi proba aceasta – uite

nicio oglindă nu-i neutră, toate-s femei,

chicotesc între ele despre întregirea albului şi se bucură grav

incredibil, până şi noaptea complotează cu ele

scrijeleşte subochiul ca pe o scoarţă de arbore

răboj zilelor goale

 

nimic nu mă opreşte

capătul orizontului este precis în spatele meu dar nu

nu mă-ntorc, e mai scumpă iluzia acelui înainte…

 

văd în trecere un chip înmaronit ca o fotografie înrămată demult,

calendarul, cât o frunză, indică un an inexistent, ceva fără cifre

 

să mă pişte cineva de obraz şi să-mi spună că astăzi nu suntem

în 22 Noiembrie 2012 – şi să mai spună o dată că eu

sunt acela…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s