alb-nechemat

ca un cuţit în spate port înfiptă o privire veche –

prin ea, un hublou prelins, se rătăcesc de mine faptele

şi nimeni nu mi-a spus  că un fir de păr alb se luptă mai tare cu lama

decât unul negru, a trebuit să trec şi proba aceasta – uite

nicio oglindă nu-i neutră, toate-s femei,

chicotesc între ele despre întregirea albului şi se bucură grav

incredibil, până şi noaptea complotează cu ele

scrijeleşte subochiul ca pe o scoarţă de arbore

răboj zilelor goale

 

nimic nu mă opreşte

capătul orizontului este precis în spatele meu dar nu

nu mă-ntorc, e mai scumpă iluzia acelui înainte…

 

văd în trecere un chip înmaronit ca o fotografie înrămată demult,

calendarul, cât o frunză, indică un an inexistent, ceva fără cifre

 

să mă pişte cineva de obraz şi să-mi spună că astăzi nu suntem

în 22 Noiembrie 2012 – şi să mai spună o dată că eu

sunt acela…

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s