capra vecinului ( – orice asemănare cu realitatea este întâmplătoare: întâmplată deja sau dă să se…)

doar lui îi face iahnie, doar lui minciunele

nouă vecinilor infinite bezele

 

ne simţim, noi vecinii, pe rând, un salcâm

se caţără iada să ne muşte de adamica frunză

inocenţi salutăm seara stăpânul caprei rânjind

cu înţeles doar de noi înţeles

ne batem între noi,  ţapi destoinici

pe coarnele stăpânului caprei

şi nu vedem, nu vedem

că de fapt noi suntem cei trişaţi perpetuu: o frunză – o poşetă vuitton,

o frunză – un lănţic plus cercei, o alta – o reparaţie gratis la ţarc

şi numai eu, nătâng şi ingrat, i-am dedicat trei plachete şi-o sumă

de bileţele duioase sub prag

pentru ea sunt cubul de zahăr în cafeaua cotidiană

sunt singurul care nu-i calcă funia când se caţără aiurea

în lăstărişul de la marginea urbei

vecine, dă-l naibii dictonul, îţi urez public şi sincer

să-ţi trăiască amaltheea-ţi cu unduiri ca de înger şi lasă

din mână funia, ce nu vezi că la un capăt al ei stai doar tu

şi la celălalt noi, vecini tăi buni? – ea e mai liberă decât orice părere

dacă mori, să nu mori, nimeni nu ţi-o ia, nu ne place iahnia

iar dacă ea moare poţi să te muţi, nu te mai vrem de vecin

lasă-ne funia ca amintire şi-un salut demn de un domn care eşti

aşadar trăiască şi capra, trăiască salcâmii şi funia udă – bezele asemenea

nicăieri nu găseşti, trăiască ţăpimea şi

coarnele noastre împărăteşti…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s