noi suntem unul

dimineaţă m-am trezit pe la patru şi un sfert
intru în baie (de data asta …m-a iritat capacul ridicat la wc)
las cămaşa de noapte, îmi spăl sânii, ba… fac un duş până la urmă,
mă şterg delicat, îmi usuc părul, mă machiez cu multă-multă grijă,
îmi pun bijuterii, îmbrac rochia cea nouă, iau poşeta şi…
– am deschis uşa la dormitor lent, lent, căutându-te să te sărut fără să te trezesc…în pat eram eu,
bărbat, gol ca la facerea lumii, alerg holograme cu eva în ipostaze inocente
frunze enorme plutind, pe ele fameni şi căluţi de mare poartă carafe cu apă 
şi coşuri cu pâinepe la opt jumate: mă ustură aşa de tare buzele…
m-am trezit în larma urbană, sunetele stau la rând unul câte unul 
să intre aici, doar aici, sămânţa-oraşului-eu
acolo afară luptau între ele…– 
prezumţia de dor nu există, refac traseul cotidian: baie– duş–bărbierit şi… chipul 
nu mi-l mai citeşte oglinda, cineva i l-a şters din memorie,
cineva mi-a furat chipul, cineva 
a plecat

apa, şfichiul de gheaţă, biciuie mâinile, deschid fereastra, unica,
iubito nu-i aşa că noi am devenit unul? – unde duc toate frunzele acelea, 
unde suntem acel unul când muchiile cerului tăioase ne despart în două premise
aceluiaşi dor? 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s