Spray poem

un nasture ce se încheie-descheie având

de jur împrejur un fermoar

 

femeie

unde eram când am văzut noi ultima dată o cascadă?

dar când era cât pe ce să spargem pojghiţa trecând râul îngheţat?

 

cuminţi mai suntem, în cutia de ghete, sus – nu acolo

lasă că le iau eu, tu n-ajungi –  fotografii ce întomnează odată cu ramele

nestingherit mai umblă cari în ziua de azi

 

peste toate,  un tânăr străin prea iute astupă cu graffiti fereastra

crede că nu locuim aici noi cei nimeni

spary-ul lui conţine alţi ani

 

femeie

unde eram când ne căutau săruturile şi noi

nu nimeream buzele, oarbă mai e şi…

 

 –  ţi-a căzut un nasture

sau mie… –  dar vezi că mai văd? 

ce mai pulsa atunci, nu ştii,

 

de jur împrejur moale dinţii

şi sânul tău stâng

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s