de-aţi putea citi

nu mai este posibilă nicio întoarcere
un Înainte absoarbe irevocabil totul
această stare sentenţiară pretinde să renunţ
la arheologia sentimentelor
la reconstituiri din cioburi ale fostului eu
– las azi toţi aceşti eu minusculi pe cont propriu

nu mai este posibil niciun prezent
prea cu repeziciune viitorul
soarbe direct din sânul trecutului
această stare nu e în stare
să mă fixeze în fotograme

o lumină care tot vine…
voalează cadru cu cadru (Moartea doarme în mine
de fapt nu e o ea, ci o echipă )  – sssst!… daţi pagina lent, lent
orice foşnet ar trezi-o…

scriu această pagină închipuind-o veşmânt
altui eu nud, aici, sfincşi miniaturi,
atomii bietei mele alcătuiri se deşiră
fugărind sunete, licurici

eu şi sângele meu dorinţă credem sufletul
ca pe un munte
şi orice trup ar lua nu suntem în stare
să-l urcăm singuri  (oh, de-aţi putea citi şi fără
să deschideţi pagina…!)
muntele-i tot mai drept
şi credeţi-mă, n-aveam cum adormi Moartea
fără s-o fi scris

eu şi ea lucrăm în schimburi
când va începe lucrul îi voi adormi în poală

oh, de-aţi putea citi …neurmându-mi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s