mă striveşte

mă săruţi ca pe morţi
cu o lacrimă ascunsă sub pleoapă
şi nu pentru mine
frămânţi o eşarfă imaginară şi-ţi doreşti
s-o fluturi iminent într-o gară definitivă
mi-ai da orice
şi de fapt nimic
deşi suntem alături şi păşim în aceeaşi direcţie
umbrele ne sunt contra:
a mea cuminte, a ta răzvrătită, întoarsă
nici n-ai vrea să vezi cum eşti înăuntru
câţi ochi de bărbaţi stau înfipţi ca într-un insectar
şi ai mei, desigur
nici n-ai vrea să evoci (fie doar pentru tine) ultimul pat
nici cu cine s-a întâmplat
rupi eşarfa cu mâinile sticloase, tăioase
ai fi în stare să zideşti de una sigură gara aceea la nevoie
bănui chiar că tu n-ai zâmbit niciodată
nu crezi în îngeri
zeii tăi sunt cu chirie în dormitor
şi-mi spui cu ochii (ştii că-nţeleg) că tu n-ai săruta
niciodată un mort
o iau drept compliment şi te răsplătesc cu o favoare
mă arunc în faţa trenului tău închipuit

umbra surâsului mă striveşte

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s