mă striveşte

mă săruţi ca pe morţi
cu o lacrimă ascunsă sub pleoapă
şi nu pentru mine
frămânţi o eşarfă imaginară şi-ţi doreşti
s-o fluturi iminent într-o gară definitivă
mi-ai da orice
şi de fapt nimic
deşi suntem alături şi păşim în aceeaşi direcţie
umbrele ne sunt contra:
a mea cuminte, a ta răzvrătită, întoarsă
nici n-ai vrea să vezi cum eşti înăuntru
câţi ochi de bărbaţi stau înfipţi ca într-un insectar
şi ai mei, desigur
nici n-ai vrea să evoci (fie doar pentru tine) ultimul pat
nici cu cine s-a întâmplat
rupi eşarfa cu mâinile sticloase, tăioase
ai fi în stare să zideşti de una sigură gara aceea la nevoie
bănui chiar că tu n-ai zâmbit niciodată
nu crezi în îngeri
zeii tăi sunt cu chirie în dormitor
şi-mi spui cu ochii (ştii că-nţeleg) că tu n-ai săruta
niciodată un mort
o iau drept compliment şi te răsplătesc cu o favoare
mă arunc în faţa trenului tău închipuit

umbra surâsului mă striveşte

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s