ultimul vin

cana e plină
mesenii toţi au plecat
atmosferă de ora trei dimineaţa, la revlion

aici este abia amiază,
închisesem ochii şi m-am trezit în alt decor
semn că ceva s-a umplut, dă pe de lături
un soi de lehamite autentică
de blazare rotundă, netedă şi moale

(mai sorb o gură, ultimul vin)

sub geam tremură o pungă adusă de vânt
la balcon, deasupra, un motan dă să sară în spinarea amiezei

trăiesc libertatea celui inutil
sila asta de viaţă n-o schimbă nicio speranţă
dau cu cana de podea şi din ţăndări sar blestemele

o pată, ultimul strop de vin, desenează un contur
asemenea celor făcute pe asfalt după accident

mă ridic, ultima viaţă, mă scutur
şi plec

pe urma pungii purtate de vânt

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s