ultimul vin

cana e plină
mesenii toţi au plecat
atmosferă de ora trei dimineaţa, la revlion

aici este abia amiază,
închisesem ochii şi m-am trezit în alt decor
semn că ceva s-a umplut, dă pe de lături
un soi de lehamite autentică
de blazare rotundă, netedă şi moale

(mai sorb o gură, ultimul vin)

sub geam tremură o pungă adusă de vânt
la balcon, deasupra, un motan dă să sară în spinarea amiezei

trăiesc libertatea celui inutil
sila asta de viaţă n-o schimbă nicio speranţă
dau cu cana de podea şi din ţăndări sar blestemele

o pată, ultimul strop de vin, desenează un contur
asemenea celor făcute pe asfalt după accident

mă ridic, ultima viaţă, mă scutur
şi plec

pe urma pungii purtate de vânt

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s