sub papucul tău

(un poem despre cum
mă cicăleşti – ah, cum îmi mai vezi
eul din pluş…!)

mâine voi ieşi în stradă
purtând nu ca pe o povară, nici trofeu
un papuc enorm
cât spinarea
lipit peste cămaşa asudată …conjugalnic

din respect pentru răbdarea ta să-l împleteşti cu anii
din iubire
să mă ierţi dacă
cenuşăresele vor proba uneori papucul – doar tu
vei fi lăsată să-l încalţi cu piciorul gol
şi să-l modifici după măsura
din ce în ce fără măsură

sub papucul tău strada e cea care pare din pluş: prea multă linişte –
mă întorc docil acasă

dacă taci
nu mă mai vrei
dacă taci am murit

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s