sub papucul tău

(un poem despre cum
mă cicăleşti – ah, cum îmi mai vezi
eul din pluş…!)

mâine voi ieşi în stradă
purtând nu ca pe o povară, nici trofeu
un papuc enorm
cât spinarea
lipit peste cămaşa asudată …conjugalnic

din respect pentru răbdarea ta să-l împleteşti cu anii
din iubire
să mă ierţi dacă
cenuşăresele vor proba uneori papucul – doar tu
vei fi lăsată să-l încalţi cu piciorul gol
şi să-l modifici după măsura
din ce în ce fără măsură

sub papucul tău strada e cea care pare din pluş: prea multă linişte –
mă întorc docil acasă

dacă taci
nu mă mai vrei
dacă taci am murit

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s