toamnă

apăsare nouă, sau risipă?!
– delirul verii estompat… tabloul aproape gata
doar cuvântul toamnă, abia de-l şoptesc a mirare că
îmi şi provoacă desfrunzirea,
mă leapădă de neastâmpăr

anotimpul în sine este ceva firesc şi cuminte
e o doamnă foarte drăguţă, cu pălărie arămie şi pantofi maronii
îi tremură surâsul când răspunde dulce …bună seara
pe poşeta veche, împletită de mână, perele sunt vii
florile părere

sub eşarfa înrourată şuviţe decolorate cântă
o romanţă
privesc cu ochi de pictor această doamnă foarte…:
cum o fi arătat astă-primăvară?!… ,,aşteaptă tinere, vine, vine o alta ’’
– răspunde cu acelaşi surâs tremurat

doamna altor ani nu era ea, aş fi recunoscut-o… deci
izvorul delirului verii este aici, încă de pe acum ni se plămădesc
celelalte mirări!
Pălăria se îndepărtează prelinsă în frunzişul aleilor, plouă,
fiecare strop necrolog unui vis

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s