toamnă

apăsare nouă, sau risipă?!
– delirul verii estompat… tabloul aproape gata
doar cuvântul toamnă, abia de-l şoptesc a mirare că
îmi şi provoacă desfrunzirea,
mă leapădă de neastâmpăr

anotimpul în sine este ceva firesc şi cuminte
e o doamnă foarte drăguţă, cu pălărie arămie şi pantofi maronii
îi tremură surâsul când răspunde dulce …bună seara
pe poşeta veche, împletită de mână, perele sunt vii
florile părere

sub eşarfa înrourată şuviţe decolorate cântă
o romanţă
privesc cu ochi de pictor această doamnă foarte…:
cum o fi arătat astă-primăvară?!… ,,aşteaptă tinere, vine, vine o alta ’’
– răspunde cu acelaşi surâs tremurat

doamna altor ani nu era ea, aş fi recunoscut-o… deci
izvorul delirului verii este aici, încă de pe acum ni se plămădesc
celelalte mirări!
Pălăria se îndepărtează prelinsă în frunzişul aleilor, plouă,
fiecare strop necrolog unui vis

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s