trăind unavailable atâta vreme
priveam lămâile voastre,
din background
ca dintr-un iad personalizat, sau asceză
lămâiul mondial mi se părea pomul edenic
strălucirea voastră cotidiană – pe care
o închipuiam perfectă
însemna target şi speranţe
când eraţi ,,aprinşi’’ vă vedeam stele
şi lumini de poziţie, (aveam un înainte asigurat
să nu rătăcesc strada, să n-o iau pe contrasens…)
acum, cocoţat în acelaşi arbore,
mă ţin cu toate mâinile – fiindcă vântul e tare,
suflă pieziş oricum aş privi, e un vânt sferic
acum, sâmburii lămâilor voastre
sunt din economie, şi vă divulg
ultimul e-mail primit de la o fată care nu mai este
fată: ,,ştii ce fac eu cu cartea ta? O folosesc
când pun ceaşca de cafea şi cotorul de măr
pe noptieră, să nu se ia lacul
ascund în ea facturi neplătite, poze – bani nu, că n-am –
ca farfurie, scrumieră, pete de vin (şi aici ceva cu ,Bip’’, legat de mama)’’
– l-am şters
şi mi-am jurat că n-a să mai caut
hubloul acesta spre lume, din sticlă şi praf
să privesc totul, în sfârşit, tridimensional şi
şi mă voi arunca în iaz,
iazul cotidian – am chemat deja liftul
mi-am jurat că voi păşi desculţ şi fără
ochelari fumurii
şi cu toate degetele voi atinge
realitatea aşa-zisă crudă… (că n-o mai coace odată păsarea ei de viaţă!…)
împing orizontul ca pe-un vagonet
sau barcă la un ţărm unde apa
se tot depărtează
şi mi se face permanent ca un blestem
poftă de lămâile…(nu, nu sunt dependent de net –
mă şi văd: ,,sunt valeriu b şi sunt alcool-net-ic’’)
scot mail-ul de la recycle bin, răspund:
,,am scos carte nouă
vino la lansare
pe fundul iazului’’
…………………………………….
e prea toamnă de data asta, ştiu
fiindcă-s varză
închid, liftu-i blocat, oricum în sus
n-ar fi mers cât aş fi vrut, iar mai jos
nu se poate
valeriu dg barbu 